– promovarea păcii și stabilității regionale;
– asumarea unui rol sporit în rezolvarea problemelor arcului de instabilitate reprezentat de zona euroatlantică ;
– contribuția cu forțe credibile, oriunde și oricând Alianța va fi solicitată să intervină.
1.2. OBIECTIVELE POLITICII DE APĂRARE SUNT:
• Optimizarea capacitatilor de aparare ale Romaniei;
• Respectarea angajamentelor asumate in cadrul Aliantei Nord Atlantice;
• Participarea la Politica Europeana de Securitate si Aparare;
• Promovarea stabilitatii in Balcani, regiunea extinsa a Marii Negre si Caucaz;
• Implicarea specifica in lupta impotriva terorismului.
Parte esențială a politicii de securitate nationala, politica de aparare a României este menita sa asigure apararea militara a tarii noastre, prin îndeplinirea urmatoarelor doua sarcini interdependente: asigurarea coeziunii proceselor si strategiilor de aparare ca baza pentru reforma militara prin stabilirea prioritatilor politice în vederea alocarii fondurilor necesare si promovarea la nivel guvernamental a obiectivelor militare; dezvoltarea cooperarii militare internationale, participarea la initiativele politico-militare multilaterale, exercitii militare si operatiuni în sprijinul pacii.
Obiectivul primordial al politicii de aparare este descurajarea oricarei încercari de agresiune împotriva României si apararea intereselor nationale fundamentale, daca este nevoie prin mijloace militare.
Planificarea apararii nationale a României, se realizeaza pe baza optiunilor si deciziilor politice si strategice ale parlamentului, presedintelui si guvernului, precum si ale celorlalte institutii publice cu atributii în domeniul securitatii si apararii nationale.
Nu vom explica in contiunuare care sunt pasii prin care se vor indeplini obiectivele mai sus mentionate si vom incerca sa vedem cat de mult de aliniaza politica de aparare a Romaniei la Politica de Aparare si Securitate Comuna. Pentru aceasta e bine pentru inceput sa stim care sunt obiectivele strategice pe care le propune Uniunea Europeana.Contribuirea la echilibrul guvernarii in vecinatatea UE presupune dezvoltarea in jurul Europei si asigurarea ca statele venice sunt foarte bine administrate si guvernate. Multirateralismul si stabilirea unei ordini internationale bazate pe acest aspect va dezvolta o societate international puternica ce va avea la baza institutii eficiente,pe existent unor reguli si respectarea cu strictete a acestora, mai ales a principiilor inscrise in Carta Organizatiei Natiunilor Unite. De asemenea,un raspuns promt si adecvat amenintarilor,fie ele de natura veche sau noua,prezinta un obiectiv strategic propus.Unirea eforturilor si asigurarea unitatii de comanda in caz de criza precum si o mai buna coordonare a resurselor existente vor ajuta UE sa devina mai coerenta pentru ceea ce reprezinta scopul politicii comune de aparare si anume eficacitatea acestuia.
In etapele de negociere cu UE in capitolul 27 referitor la Politica Externa si de Securitate Comuna se arata ca “Romania este pregatita sa accepte si sa aplice acquis-ul in domeniul Politicii Externe şi de Securitate Comune (PESC) a Uniunii Europene. Structurile necesare transpunerii acesteia in practica au fost create, iar politica externa si de securitate a Romaniei se bazeaza pe aceleasi principii si are aceeasi orientare cu cea promovata de Uniunea Europeana” .
Aceasta afirmatie este sustinuta de faptul ca Romania impartaseste valorile fundamentale ale Uniunii Europene si ale statelor sale membre: democratia, statul de drept, respectul pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omului, protectia minoritatilor si toleranta religioasa, dezvoltarea unei economii de piata si asigurarea coeziunii sociale.
De asemenea, Romania sprijina neproliferarea armelor nucleare, biologice si chimice si este semnatara a tuturor acordurilor internationale relevante în domeniu. Romania a introdus si exercită un control strict în privinsa produselor si tehnologiilor cu dublă întrebuintare şi este parte la toate tratatele internationale privind controlul armamentelor.
Romania este membra a Organizatiei Natiunilor Unite, a Consiliului Europei,precum si a NATO. Este, de asemenea, un promotor activ al cooperarii regionale prin participarea la o serie de organizatii sau grupari regionale, precum Organizatia de Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN), Initiativa Central Europeană (ICE), Zona Central Europeană de Liber Schimb (CEFTA), Procesul de Cooperare a Statelor din Sud-Estul Europei (SEECP), Procesul Royaumont, Initiativa de Cooperare Sud-Est Europeană (SECI), Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Romania se afla într-un stadiu avansat al procesului de rezolvare a tuturor aspectelor legate de relatiile cu vecinii, pe baza dreptului international si s-a implicat într-o retea de acorduri trilaterale cu vecinii, menite a asigura pacea si stabilitatea în Europa Centrala si de Sud-Est.
Romania a continuat sa-si dezvolte relatiile cu Republica Moldova prin propunerea unui „Parteneriat pentru Europa”, iar relatiile economice cu Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei (FYROM), Bosnia si Hertegovina şi Croatia au fost imbunatatite.
In timpul conflictului din Kosovo pozitia României a avut în vedere sustinerea securitatii si stabilitatii la nivel regional şi european. Această pozitie a fost sustinută si în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est si in ceea ce priveste sprijinul acordat eforturilor UE şi NATO de a integra tarile fostei federatii iugoslave in sistemul predominant de valori europene. Obiective si principii similare au fost promovate in timpul presedintiei Romaniei a SEECP (martie 1999 – martie 2000), precum şi pe perioada presedintiei Romaniei a OSCE, în 2001.
1.3. MISIUNILE SI CERINTELE SPECIFICE PENTRU ARMATA ROMANIEI
– Contribuţia la securitatea României pe timp de pace.
– Apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României.
– Participarea la apărarea aliaţilor şi partenerilor săi, în cadrul NATO şi UE.
– Promovarea stabilităţii regionale şi globale, inclusiv prin utilizarea diplomaţiei apărării.
– Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în situaţii de urgenţă, pentru acordarea de asistenţă populaţiei şi pentru managementul consecinţelor dezastrelor şi a accidentelor tehnologice.
Armata României este componenta de bază a forţelor armate, care asigură, pe timp de pace, în caz de agresiune armată, la instituirea stării de asediu, la declararea stării de mobilizare sau a stării de război, integrarea, într-o abordare interinstituţională şi concepţie unitară, a activităţilor tuturor forţelor participante la acţiunile de apărare a ţării. Armata României este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru îndeplinirea misiunii sacre de apărare a ţării, în context naţional şi aliat, precum şi al clauzei de solidaritate şi al celei de asistenţă reciprocă ale UE. În acest sens, pregăteşte, integrează la nivel naţional şi, la nevoie, face uz, conform legii, de toate resursele puse la dispoziţie, în scopul îndeplinirii rolului său constituţional de garantare a suveranităţii, independenţei şi unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale, armonizând eforturile tuturor autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi ale operatorilor economici cu responsabilităţi în domeniul apărării şi asigurând consistenţa şi complementaritatea acestora cu cele ale Tratatului Atlanticului de Nord, Uniunii Europene, parteneriatelor strategice şi iniţiativelor regionale. De asemenea, Armata României, în baza angajamentelor asumate şi a deciziilor politice adoptate la nivelul NATO şi UE, sprijină acţiunile statelor aliate în situaţii de criză.
de inlocuit cu foto diplomatie presedinte sef guvern ministru de externe, ministru apararii.
1.4. PRINCIPALELE DIRECŢII DE DEZVOLTARE A CAPABILITĂŢILOR DE APĂRARE
Având la bază principiile procesului NATO de planificare a apărării, ale procesului similar al UE, precum şi cerinţele specifice stabilite prin documentele de referinţă ale NATO şi UE, în Armata României se regăsesc capabilităţi de: comandă, control şi comunicaţii, angajare, informaţii, proiecţia forţei, protecţie şi susţinere. Pentru constituirea, dezvoltarea şi menţinerea capabilităţilor, acestea trebuie să îndeplinească cerinţele şi acţiunile specifice în domeniile: doctrină, organizare, pregătire, echipamente, comandă, personal, infrastructură şi interoperabilitate.
În vederea realizării unor capabilităţi de apărare suficiente pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor stabilite, Armata României a continuat alinierea sistemului de planificare a apărării la cerinţele Alianţei şi ale UE, prin aprobarea Legii nr. 203 din 2015 privind planificarea apărării. Procesul de dezvoltare a capabilităţilor1 are în vedere dezvoltarea unor forţe moderne, dotate adecvat, dislocabile, interoperabile, cu capacitate de autosusţinere şi de protecţie multidimensională, cu un sistem de comandă şi control flexibil şi eficient.
Procesul este unul sistemic şi interdisciplinar, ce se derulează pe termen mediu şi lung, prin utilizarea eficientă a resurselor disponibile. În cadrul acestui proces, stabilirea capabilităţilor de apărare necesare îndeplinirii misiunilor şi sarcinilor încredinţate s-a realizat, în conformitate cu Programul de Guvernare pentru perioada 2013-2016, prin desfăşurarea, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, a revizuirii strategice a apărării, care a avut ca finalitate elaborarea Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2027 şi în perspectivă.
Capabilităţile identificate ca necesare îndeplinirii întregului spectru de sarcini şi misiuni specifi ce asumate la nivel naţional şi pe plan internaţional trebuie să asigure:
• pe timp de pace:
• supravegherea şi avertizarea timpurie;
• reacţia imediată şi angajarea în acţiuni militare de intensitate redusă;
• participarea la combaterea terorismului;
• sprijinirea autorităţilor civile.
• în perioada de pre-confl ict:
• evitarea surprinderii;
• menţinerea integrităţii spaţiului aerian al României (integrat în NATINAMDS);
• exercitarea controlului asupra apelor teritoriale;
• implementarea măsurilor de răspuns la criză;
• executarea de acţiuni de descurajare.
• în situaţie de conflict:
• apărarea strategică şi respingerea agresiunii.
În funcţie de domeniile de acţiune, Armata României dezvoltă următoarele capabilităţi de apărare:
1. comandă, control şi comunicaţii de nivel strategic, operativ şi tactic, centre de comunicaţii şi informatică şi unităţi de sprijin în domeniul comunicaţiilor şi informaticii/CIS ale structurii de forţe;
2. angajare: mari unităţi şi unităţi de mecanizate, infanterie, vânători de munte, artilerie, forţe speciale, aviaţie de luptă şi instrucţie, elicoptere de luptă, nave de luptă la mare şi fl uviu, infanterie marină, poliţie militară şi operaţii psihologice;
3. informaţii: mari unităţi şi unităţi de informaţii militare, supraveghere şi cercetare;
4. proiecţia forţei: mari unităţi şi unităţi de transport aerian tactic, de nave de sprijin şi de transport terestru;
5. protecţie: mari unităţi şi unităţi de rachete sol-aer, de apărare antiaeriană, de geniu de luptă, de CBRN, EOD, minare/deminare şi pentru protecţia demnitarilor militari români şi străini pe teritoriul naţional;
6. susţinere: mari unităţi şi unităţi de logistică operaţională şi de susţinere. Armata României îşi va concentra eforturile în următoarele direcţii de acţiune:
transformarea şi dezvoltarea capabilităţilor de reacţie necesare pentru îndeplinirea, la termenele planifi cate, a misiunilor şi sarcinilor specifi ce la nivel naţional şi în plan internaţional;
implementarea Concepţiei privind conducerea structurii de forţe a Armatei României, prin dezvoltarea unui sistem de comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii, supraveghere şi recunoaştere (C4ISR) şi a capabilităţilor de apărare cibernetică;
îmbunătăţirea nivelului de interoperabilitate interinstituţională şi eficientizarea utilizării capabilităţilor la nivel naţional pentru asigurarea coerenţei şi complementarităţii pe timpul îndeplinirii misiunilor şi sarcinilor specifi ce;
asigurarea, împreună cu celelalte instituţii cu responsabilităţi în domeniul apărării, a unei forţe întrunite, necesare contracarării efi ciente a acţiunilor specifi ce atât războiului tradiţional, cât şi celui neconvenţional şi hibrid;
modernizarea echipamentelor militare existente, concomitent cu dotarea structurii de forţe cu echipamente noi;
fi nalizarea operaţionalizării elementelor de comandă şi control din structura de forţe NATO dislocate pe teritoriul naţional;
continuarea dezvoltării capabilităţilor în cadrul multinaţional asigurat de NATO şi UE;
realizarea/menţinerea unui nivel ridicat al pregătirii pentru mobilizare;
perfecţionarea procesului de planificare, organizare, desfăşurare şi evaluare a instrucţiei structurilor şi/sau a personalului, în cadrul naţional şi/sau multinaţional;
continuarea procesului de completare a stocurilor operative şi strategice;
îndeplinirea angajamentelor internaţionale asumate.
1.5. POLITICILE PRIVIND MANAGEMENTUL INTEGRAT AL RESURSELOR DE APĂRARE
Funcţionarea eficientă a managementului integrat al resurselor pentru apărare reprezintă una dintre condiţiile esenţiale în vederea îndeplinirii de către Armata României a misiunilor care îi revin. Un corolar evident al acesteia îl reprezintă asigurarea resurselor la un nivel corespunzător.
Componentele managementului integrat al resurselor pentru apărare sunt:
• managementul resurselor umane;
• managementul resurselor fi nanciare;
• managementul achiziţiilor pentru apărare;
• managementul sistemului de cercetare-dezvoltare şi inovare;
• managementul infrastructurii de apărare.
Eforturile Ministerului Apărării Naţionale pentru dezvoltarea unui sistem coerent de management al resurselor pentru apărare s-au întrepătruns într-un mod eficient cu procesul de aderare a României la NATO.
Resursele alocate apărării naţionale definesc într-un mod calitativ, dar şi sintetic politica de apărare a României, evidenţiind obiectivele politice şi imperativele eficienţei şi eficacităţii ce trebuie avute în vedere în implementarea acestor obiective.
Evoluţiile economice ale ultimilor ani şi dificultăţile financiare la nivel european au evidenţiat necesitatea unei regândiri a modului de alocare a resurselor, dar mai ales de utilizare a lor, eficienţa fiind criteriul principal. La nivel naţional, aliat şi al UE a fost subliniată oportunitatea dezvoltării unor abordări multinaţionale în domeniul apărării („Smart Defence”, „Connected Forces Initiative”, „Framework Nation Concept”, respectiv „Pooling and Sharing”), care presupune adoptarea de soluţii inovatoare în gestionarea optimă a resurselor, prin prioritizarea investiţiilor şi finanţarea multinaţională a capabilităţilor de interes comun, toate având ca obiectiv creşterea securităţii statelor membre. În aceste condiţii, obiectivul general al managementului integrat al resurselor pentru apărare îl constituie optimizarea procesului de planificare, alocare şi utilizare a resurselor Ministerului Apărării Naţionale.
Pentru implementarea acestui obiectiv, pe un orizont scurt şi mediu de timp, sunt vizate următoarele aspecte:
• îmbunătăţirea capabilităţii de reacţie a sistemului de planificare a apărării, pentru a furniza variante, opţiuni şi soluţii care să sprijine procesul decizional, la apariţia unor solicitări suplimentare sau a unor constrângeri bugetare;
• optimizarea Sistemului de Planificare, Programare, Bugetare şi Evaluare în Ministerul Apărării Naţionale şi corelarea cu sistemul de elaborare, coordonare şi planificare a politicilor publice la nivelul administraţiei publice centrale;
• îmbunătăţirea procesului de planificare a activităţilor, în special prin realizarea unei mai bune corelări cu resursele la dispoziţie şi a celui de estimare a necesarului de resurse;
• îmbunătăţirea sistemului de evidenţă şi alocare a resurselor, cu accent pe cele materiale şi financiare.
Planificarea apărării
Planificarea apărării, ca atribut şi componentă esenţială a politicii de apărare, reprezintă, conform legii specifice, un complex de activităţi şi măsuri care vizează protejarea şi promovarea intereselor naţionale, definirea şi îndeplinirea obiectivelor securităţii naţionale a României în domeniul apărării.
Astfel, planificarea apărării este procesul care stă la baza transformării şi modernizării în domeniul apărării şi include totalitatea programelor, acţiunilor şi măsurilor iniţiate de România pentru identificarea, dezvoltarea şi pregătirea capabilităţilor militare şi non-militare necesare executării misiunilor şi implementării obiectivelor în domeniul apărării, pentru:
• îndeplinirea obligaţiilor ce derivă din Constituţie şi legislaţia în domeniu;
• îndeplinirea obligaţiilor ce revin României în asigurarea securităţii şi apărării colective în cadrul NATO;
• asigurarea participării României la Politica de Securitate şi Apărare Comună a Uniunii Europene;
• respectarea angajamentelor în contextul cooperării militare internaţionale cu alte state şi al îndeplinirii obligaţiilor asumate prin participarea la activitatea unor organizaţii internaţionale sau în alte situaţii reglementate de dreptul internaţional.
Planificarea apărării şi managementul resurselor pentru apărare în cadrul Ministerului Apărării Naţionale se realizează într-o abordare modernă, integrată şi multianuală. Esenţa acestui tip de abordare constă în planificarea integrată a apărării, care reprezintă procesul de stabilire a capabilităţilor militare şi coordonare a realizării/dezvoltării şi menţinerii acestora, în scopul îndeplinirii obiectivelor politicii de apărare.
Pentru atingerea obiectivelor politicii de apărare, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale se stabilesc obiective specifice şi priorităţi aferente domeniilor planificării apărării, care sunt armonizate în cadrul procesului de planificare integrată a apărării.
Planificarea apărării se realizează prin integrarea coerentă a obiectivelor şi acţiunilor specifice următoarelor domenii: planificare forţe; planificare armamente; comandă, control, comunicaţii; logistică; urgenţe civile; resurse; apărare aeriană; management al traficului aerian; informaţii; medical; cercetare-dezvoltare şi standardizare.
În cadrul acestui proces, un rol important este deţinut de Sistemul de Planificare, Programare, Bugetare şi Evaluare (SPPBE), care reprezintă un instrument de management robust şi eficient, în măsură să asigure, atât elaborarea şi implementarea politicii de apărare, cât şi o auditare eficientă privind îndeplinirea obiectivelor acesteia, execuţia programelor majore şi utilizarea resurselor alocate Ministerului Apărării Naţionale.
Deciziile privind planifi carea şi alocarea resurselor pentru apărare, inclusiv Directiva de planifi care a apărării, sunt aprobate în cadrul Consiliului de Planificare a Apărării din Ministerul Apărării Naţionale.
Managementul resurselor umane
Consolidarea capacităţii naţionale de apărare impune continuarea eforturilor pentru realizarea unui sistem performant de management al resurselor umane, capabil să asigure structurile armatei cu personalul militar şi civil necesar îndeplinirii misiunilor şi obiectivelor strategice ale apărării.
Managementul resurselor umane vizează cu prioritate următoarele domenii: promovarea profesiei militare, managementul carierei personalului, transformarea învăţământului militar şi creşterea calităţii vieţii personalului.
1.6. RESURSELE FINANCIARE
Planificarea şi programarea resurselor financiare pentru apărare se realizează în concordanţă cu prevederile Strategiei naţionale de apărare a ţării, direcţiile de acţiune ale Programului de Guvernare şi obiectivele politicii de apărare stabilite prin prezentul document, prin intermediul programelor majore ale Ministerului Apărării Naţionale.
Alocarea eficientă a resurselor financiare reprezintă cheia dezvoltării viitoarelor capabilităţi necesare transformării Armatei într-o structură modernă.
România se află în plin proces de dezvoltare a capabilităţilor de apărare necesare îndeplinirii angajamentelor internaţionale şi apărării naţionale, iar alocarea pentru apărare a unui procent inferior celui de 2% din PIB afectează respectarea de către ţara noastră a angajamentelor asumate şi îndeplinirea obiectivelor planifi cate.
În contextul constrângerilor bugetare cu care se confruntă toate statele membre, şi România a trebuit să găsească soluţii eficiente, atât prin stabilirea unor priorităţi stricte în planifi carea bugetului Ministerului Apărării Naţionale, cât şi prin participarea la programele Aliate de
finanţare în comun a realizării unor capabilităţi.
În scopul realizării graduale a capabilităţilor asumate, se are în vedere asigurarea condiţiilor pentru implementarea Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2027 şi în perspectivă, aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în luna iunie 2015. De menţionat că, în cazul resurselor financiare, sintagma asigurarea condiţiilor pentru implementarea acestui program se traduce prin respectarea prevederilor Acordului politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare, respectiv creşterea graduală şi atingerea nivelului de 2% din PIB în anul 2017, nivel care să se menţină în următorii 10 ani.
Alocarea resurselor prognozate pentru transformarea, modernizarea şi înzestrarea capabilităţilor/structurilor Armatei României se va realiza în ordinea de prioritate prevăzută în Program, pentru dezvoltarea capabilităţilor Armatei României, inclusiv în ceea ce priveşte constituirea/completarea stocurilor.
Alocarea resurselor financiare pentru modernizarea înzestrării, prin achiziţii noi, modernizări şi/sau reparaţii capitale se va face ţinând cont de următoarele grupe de echipamente militare:
• maşini de luptă pe roţi şi şenile – transportoare blindate pentru trupe, tancuri, maşini de luptă ale infanteriei şi derivate ale acestora;
• sisteme de artilerie terestră – aruncătoare proiectile reactive,obuziere calibru 155 mm şi 105 mm autopropulsate şi muniţia aferentă;
• sisteme C4ISR – sisteme integrate de comunicaţii şi informatică, puncte de comandă tip Divizie şi Brigadă, echipamente specifice pentru echipe de control aerian tactic, sistem comunicaţii prin satelit, echipamente pentru securizarea reţelelor, stocuri strategice de echipamente IT, programe informatice etc.;
• armament şi echipamente individuale şi de grup – sisteme de detecţie şi echipamente de protecţie individuală şi colectivă CBRN, armament individual tip NATO şi echipamente specifi ce, inclusiv pentru forţele speciale, sisteme de rachete antitanc portabile, sistem de luptă
individual avansat (SLIA);
echipamente de geniu şi de contracarare a dispozitivelor explozive;
autoturisme de teren blindate şi neblindate;
platforme de transport multifuncţionale;
aeronave de luptă şi transport, inclusiv echipamentele de comunicaţii şi localizare specifi ce;
sisteme de apărare antiaeriană cu baza la sol – sistem de rachete sol-aer cu bătaie scurtă, medie şi mare, sisteme de ţinte aeriene pentru trageri sol-aer şi navă-aer, module dislocabile radioreleu;
nave de luptă – fregate tip T22R, turbine, torpile antisubmarin, capabilităţi pentru misiuni anti-piraterie, corveta multifuncţională, nave purtătoare de rachete, vânător de mine, nave fl uviale, puitor şi dragor de mine, ambarcaţiuni asalt şi alte platforme navale;
nave de sprijin – navă sprijin pentru operaţii cu forţe speciale, remorcher maritim de port şi radă, remorcher fl uvial şi navă de sprijin logistic;
sisteme fixe şi mobile de cercetare, supraveghere şi contramăsuri electronice – aparatură optică şi optoelectronică, echipamente ISTAR, radare, sistem de război electronic terestru mobil pentru Forţele Aeriene, sistem SCOMAR, echipamente de cercetare şi prelucrare date CBRN, echipamente de supraveghere a situaţiei maritime, sistem hidro-meteo etc.;
alte bunuri materiale în sprijinul funcţionării structurilor, inclusiv sisteme integrate de securizare a obiectivelor militare, echipamente achiziţionate prin programe specifi ce cu SUA, facilitate medicală ROL 2 uşor manevrabilă şi containere de securitate.
Resursele fi nanciare estimate a fi alocate în perioada 2016 – 2026, în baza Acordului politic naţional privind creşterea fi nanţării pentru apărare şi refl ectate în Programul privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2027 şi în perspectivă, sunt prezentate în anexa 1.