1. Introducere
1.1 Motivația alegerii temei
Schimbarea unui set de reguli si de norme în ceea ce priveste administrarea economică,politică și socială a fost si va fi o problemă pentru lideri țărilor.Problema apare că dacă aceștia încerc sa aplice schimbarea la un nivel de zonă mai mică (de pildă un sat) setul de norme si de reguli va fi nesemnificativ.De cealaltă parte dacă se încearcă pe o zonă mult mai mare (pe întreaha națiune) este foarte dificil deoarece apare problema lipsei de oportunitate de-a demara încet acțiunile de modicare sau de-a a analiza evoluția lucrurilor și de a lăsa pe alți să testeze noi reguli și norme.
Totuși orașele ne oferă această oportunitate de-a a crea locuri noi,cu un nou set de reguli și norme în care oameni pot opta.De adăugat este si faptul că orașele sunt suficient de mari ca să putem obține toate beneficile care se pot avea la nivelul în care milioane de oameni vor ajunge sa lucreze împreună pe baza unui set de reguli si norme adecvate.Din acest fapt s-a creat ,,orașul charter”.Acesta începe pe baza unui contract care specifică toate normele si regulile necesare pentru a atrage oamenii de care este nevoie pentru a putea să înceapă construirea orașului.Următorul pas va fi atragerea investitorilor si firmelor pentru a putea creea infrastructură și locuri de muncă pentru oameni.
Acest proiect s-a experimentat în China și în care s-a putut vedea progresele extraordinare în ceea ce priveste economia acelui oraș care a avut o creștere semnificativă în ceea ce priveste venituri pe cap de locuitor, dar și producția de mărfuri,atragerea de investitori,crearea unor noi locuri de muncă.Mai mult de atât principalul actor care a avut cel mai mult de câștigat a fost chiar țara în sine, deoarece economia a avut creșteri semnificative de pe baza ,,orașelor charter,, din Sud-Estul țări.
1.2 Actualitatea și importanța temei
Îs de părere că acest subiect este încă de actualitate, deoarece țările în curs de dezvoltare încă au probleme în ceea ce privește implementarea unor noi seturi de reguli și norme pe care să le aplice pe întreaga populație.Implementarea unui proiect charter ar însemna posibilitatea testări unor noi norme pe o populație mai restrânsă în care s-ar putea experimenta noi proiecte de dezvoltare economică.Se paote observa că în ultimi 20 de ani mai multe țări în curs de dezvoltare au câteva orașe, care sunt poli de economie a țări si în care economia este bazată în mare parte de situație economică a acelor orașe.
Potențialul cel mai mare pe care l-ar putea aduce creearea orașelor charter este parteneriatele între națiuni.Acest lucru ar duce ca națiunile să lucreze împreună, de pildă, după modelul în care China și Marea Britanie au conlucrat împreună pentru a construi, în primă fază o mică enclavă a modelului de piață și apoi să o poată extindă în întreaga China.
Din această acțiune s-a putut observa că Marea Britanie,neintenționat prin acțiunile sale din Hong Kong a reușit să reducă sărăcia în lume, decât toate programele de ajutor realizate în ultimul secol.Așadar dacă am putea permite aceste tipuri de parteneriate și de a copia acest model,ar exista posibilitatea realizări beneficilor extinse în întreaga lume.
1.3 Obiectivele principale ale lucrării
Lucrarea actuală își propune în prima etapa să definească mai extins conceptul de oraș charter,explicarea teoriei autorului Paul Romer în care acesta a reusit să facă un întreg set de reguli și norme care vor fi de ajutor liderilor de stat în ceea ce privește administratarea orașelor charter.În același timp o analiză a celor mai de succes proiecte de oraș charter și anume Hong Kong,Shenzen.Aici vom analiza dezvoltarea orașelor pe o perioadă mai mare de timp,beneficile pe care le-a adus pentru Republica Populară Chineză,probleme care au apărut și nu în ultimul rând ce se poate adopta de la administrarea acestora și în alte viitoare proiecte în care se va încerca creearea altor orașe charter.
Nu în ultimul rând vom realiza o analiza la eșecul care s-a produs în cazul proiectul care s-a dorit încercat în Honduras, dar care într-un final s-a terminat ca fiind un eșec.Vom încerca să observăm care au fost principalele probleme care au apărut acolm, dacă cumva a fost statul de vina deoarece nu a stiut cum să administreze proeictul, dacă politica respectivă a acelei țări nu era pregatită încă de economie de piață, o comparație cu ceea ce s-a făcut acolo si ceea ce s-a făcut în Hong Kong și nu în ultimul rând ce se putea schimba ca proiectul să reușeașcă.
2. Cuprins
În anii 1980 Paul Romer, un absolvent de economie de la Stanford, a produs o serie de lucrări care au revoluționat modul în care oameni din domeniu s-au gândit la creșterea economică. Înainte de “Revoluția Romer ” economiștii s-au axatat pe trei factori principali pentru a explica producția unei economii: abilitățile forței de muncă, numărul de ore lucrate și cantitatea de capital fizic și mecanic (Mallaby). Cu toate acestea, Romer a evidențiat un al patrulea conducător al creșterii, “ideea ” (Mallaby). Ideea, în funcție de Romer, cuprinde totul, de la tehnologii inovatoare la “reguli “, care sunt încorporate în obiceiurile noastre și instituții (Romer).
Acest lucru ne conduce la teza lui Romer- de a elibera oameni de la reguli proaste (Romer). Mai degrabă decât să se concentreze pe națiunile sărace și să schimbe normele lor actuale, ar trebui să se concentreze asupra oamenilor săraci și modul în care aceștia pot să se mute la undeva cu reguli mai bune. Romer răspunsul la această problemă prin conceptul pe care îl voi explica în următoarele rânduri si anume “orașe charter ” (Romer). Intenționez să explic noțiunea de orașe charter ale lui Romer dând o scurtă defalcare a ceea ce presupune un oraș charter înainte de a continua să prezint principalele beneficii care pot apărea din această idee inovatoare și care chiar s-au putut observa în orașele din sud-estul Chinei, precum și luând în considerare unele neajunsuri care s-au putut observa prin proiectul din Honduras.
Înainte de a discuta problemele mai profunde pe care orașele lui Romer încearcă să le abordeze, este mai întâi vital să înțelegem modul în care el prevede ca un astfel de oraș să apară și să funcționeze. Conceperea unui guvern într-o țară săracă care a anexat o bucată de pământ nelocuit. Acesta invită o țară dezvoltată sau mai multe țări dezvoltate, să încheie o nouă formă de parteneriat, în care țara sau țările dezvoltate ar pune în aplicare și aplicarea normelor cuantificate într-o cartă. Cetățenii din țara gazdă, precum și migranții din întreaga lume, ar avea dreptul să trăiască și să lucreze în mod liber în orașul care se dezvoltă pe acest teren. Acest oraș ar crea un spațiu sigur în care oportunitățile economice ar prospera și investițiile străine ar fi promovate, și din cauza terenurilor fiind nelocuite aceasta ar însemna că toată lumea s-ar obișnui acolo, s-ar fi consimțit deschis să trăiască și să respecte în conformitate cu Carta propusă.
Romer citează deseori exemplul Hong Kong-ului ca “primul oraș charter” (Romer). Pentru o mare parte din secolul al XX-lea, economia Hong Kong a părăsit China continentală în urma sa, oferind crezare ideii lui Romer că regulile bune sunt fundamentale pentru creștere. Ca o colonie britanică, Hong Kong a avut propria cartă-“un set de legi și instituții” copiate din economiile de piață de lucru și administrate de către britanici (Romer TED Talk). Într-o perioadă în care majoritatea Asiei de Sud-est a fost guvernată de reguli naționaliste sau comuniste, majoratorii britanici din Hong Kong au efectuat impozite scăzute, reglementări minime și protecții legale pentru drepturile de proprietate și contracte. În anii 1950 și 60s a fost încă singurul loc în China în cazul în care lucrătorii chinezi ar putea intra în mod liber în parteneriate cu lucrătorii străini și firme. Majoritatea chinez care a migrat la Hong Kong a început în locuri de muncă low-Skill, ar fi a face jucării sau tricouri de cusut. Cu toate acestea, având în timp salariile lor a înflorit, împreună cu abilitățile dobândite de lucru cu manageri educat, și folosind tehnologiile moderne și standardele de lucru. Acest lucru a dus la o creștere economică rapidă, cu venitul mediu exorbitante de la £2.500 în 1960 la £20.000 în 1997. Ascensiunea prolifică a Hong Kong-ului a inspirat China să creeze o multitudine de “zone economice speciale” care să ofere fundamentul uneia dintre cele mai mari războaie de export din istoria lumii (Romer). În spațiul de doar unsprezece ani între 1987 și 1998, în jur de 100.000.000 chinez a crescut de mai sus $1/Day linia de venit care definește sărăcia abject. Romer proclamă, “Marea Britanie din greșeală, prin acțiunile sale în Hong Kong, a făcut mai mult pentru a reduce sărăcia mondială decât toate programele de ajutor pe care le-am întreprins în ultimul secol “(Mallaby).
Punctul central pe care îl simt Romer este aluzie la prin utilizarea exemplul de Hong Kong este efectul uimitor că regulile bune pot avea asupra dezvoltării unei economii, și efectul simultan crippling că regulile de rău pot avea. Acest lucru nu este un argument revoluționar, și în afară de câțiva economiști de dezvoltare care cita geografie ca factor de conducere, restul parts Romer de părere că “regulile sunt primordiale” (Mallaby). Mai degrabă decât de cheltuieli cuvinte prețioase rehashing detalii de ce contează regulile bune, un subiect care mă simt a fost acoperit în destul de unele adâncime în timpul acestui curs, aș dori să se concentreze pe modul în care Romer inovatoare-dacă nu oarecum controversate-ideea de a Cartei cetățean s oferă o evadare din regulile proaste. Potrivit Romer în următoarele câteva decenii în jurul “3BN oameni, cea mai mare parte de lucru săraci,” va dezrădăcinați și să se mute în orașe (Romer). Nu se pune problema dacă lumea se va urbaniza, ci unde și sub ce reguli. Acesti 3 miliarde oameni reprezinta o sursa bogata de potential si in loc sa le permita sa mareste pur si simplu mahalalele si populatia sărăcită din orasele existente ar trebui sa li se acorde sansa de a-si valorifica “interesul propriu” intr-un mod nou, in orasele noi (Romer). Numerele nu mint; deja “214.000.000” oamenii au părăsit casele lor și a migrat în locuri în care acestea nu au de multe ori statut juridic, să nu mai vorbim de vot politic (Mallaby). În plus, un sondaj Gallup a constatat că 700 mn de oameni din întreaga lume ar avea posibilitatea de a muta permanent într-o altă țară care a oferit siguranță și oportunități economice. Romer vrea să dea acestor oameni o “alegere” și capacitatea de a “vota cu picioarele lor”, mai degrabă decât să le lase cu răspunsul nesatisfăcător și sincer rupt de pledând pentru democrație în speranța că acestea pot forța schimbare în națiunile lor de origine (Romer) (ibid). Procesul de pur și simplu în speranța că majoritatea defavorizate va votam impotriva cumva sau outmanevră minoritate de elita este prea lent-oamenii nu votează întotdeauna cu interesele lor cele mai bune la inimă, și elitele cu cârlige lor “peste tot în minister” va preveni probabil orice schimbare semnificativă de la care apar (Mallaby).
Aceste elitele corupte, prin comportamentul lor în căutare de chirie și sistemele înrădăcinate de patronaj, care s-au dovedit a fi o astfel de barieră pentru idealul occidental al dezvoltării democratice. În schimb, o opțiune mai bună ar fi să înceapă un nou experiment cu o nouă ardezie de reguli, un oraș charter care “standuri exteriorul autoritatea ministerului” (Mallaby). Pur și simplu eschiva problema de a face cu instituțiile rupte și de multe ori corupte și induce schimbare “de la fără”, mai degrabă decât “din interior” (Mallaby) (ibid). Acest concept de SideStep problema ar face alude la faptul că Romer nu crede că există nici o speranță putem încuraja “soluții spontane” să vină din cadrul societății prin obtinerea dreptul instituțiilor noastre (Easterly). În timp ce eu sunt sceptic de capacitatea noastră actuală, în cadrul societății civile, pentru a genera schimbări instituționale, eu sunt, de asemenea, abtine de la îndemâna lui Romer pentru un panaceu tehnocratică. Din păcate, nu am un răspuns pentru această enigmă, deoarece mă simt Romer face un punct valabil cu privire la decăderea adânc așezat, care se află în multe dintre instituțiile noastre, de degradare, care ar lua mult prea mult timp pentru a goli; Totuși, eu nu sunt destul de gata să renunțe la capacitatea de persoane fizice pentru a oferi o soluție. Cu toate acestea, un lucru care este clar este că, în cazul în care Carta care este elaborat în pentru oraș nou nu este impecabil există o mare șansă că va cădea pradă tehnocrați autoritar și puterea neverificată a statului va continua să existe , mai degrabă doar într-o locație nouă.
Orașele charter ar depăși, de asemenea, bariera principală de stabilire a unor norme bune prin rezolvarea problemei “angajamentului” (Romer). Aceasta este o problemă pe care liderii țărilor în curs de dezvoltare o au, deoarece deseori nu pot, din cauza conflictului civil sau a corupției, să-și asume angajamente credibile pentru potențialii investitori străini. În țările dezvoltate, instituțiile care funcționează bine, ar fi instanțele judecătorești și poliția, sunt capabile să impună angajamente prin măsuri punitive. Încă o dată procesul de instituire a instanțelor independente și a unor norme mai bune ar fi un proces greu și lent. Orașele charter atenuează această problemă de credibilitate prin asocierea cu partenerii dezvoltați și importând sistemele lor legitime de piață. Conceptul de credibilitate importatoare se încadrează, de asemenea, în discursul de dezvoltare dominantă; Doar uita-te la exemplul din Panama importul de dolari pentru a face afaceri sau Slovenia îmbrățișând euro, în fiecare situație țara în pur și simplu importul credibilitatea unei bănci centrale străine.
Având în vedere răspunsurile pe care orașele charter le oferă în mod inovator aspectelor menționate mai sus, de ce nu am văzut aceste orașe apar în zone de coastă nelocuite din întreaga lume? Încercarea eșuată a lui Romer în Madagascar oferă răspunsul cel mai pertinent la această întrebare. În 2008 Romer a fost pe punctul de a vedea aventura sa ia zborul: o țară de 20.000.000 de persoane a fost pe cale de a accepta un “neo-medieval, neo-colonial schema”, care a fost neîncercat în istoria modernă de dezvoltare (Mallaby). Cu toate acestea, până în ianuarie 2009 președintele Ravalomanana, partenerul de afaceri al lui Romer, a fost forțat să iasă din funcție prin revolte explozive care au fost declanșate de probleme de suveranitate și de teren. Răsturnarea politică din Madagascar evidențiază modul în care ideile lui Romer sunt încărcate politic și, după afirmă el, orice lucru care implică terenuri poate fi manipulat de oameni care doresc să se ridice împotriva liderului (Mallaby). Orașele Romer ‘ s charter, fără îndoială, ridica spectrul de colonialismului și pentru cei dintre noi ședinței de la acest capăt al mesei este extrem
important să nu respingem temerile celor din lumea în curs de dezvoltare ca fiind pur și simplu nejustificate sau inflaționiste. Cu toate acestea, aș argumenta, orașele lui Romer se abat de la însăși esența colonialismului – opresiune și condescenzie – așa se întemeiază pe conceptul de alegere (Romer). Spre deosebire de Hong Kong, aceste noi orașe charter nu s-ar fi bazat pe orice formă de regulă colonială și partenerii dezvoltate implicate ar trebui să fie de acord reciproc cu privire la un tratat cu națiunea gazdă. De exemplu, ultimul proiect al lui Romer din Honduras este definit de o nouă entitate juridică – “la Región especial de Desarrolo (RED) – care va fi folosit de guvern pentru a găsi noua zonă de reformă și pentru a interacționa cu partenerii ar fi (Fuller). În plus, cetățenii acestor orașe ar avea o libertate perfectă în ceea ce privește venirea și a pleca, nimeni nu-i obligă să locuiască sub această cartă și, după subliniază Romer, atunci când o multitudine de astfel de orașe există, concurența va menține aceste orașe răspunzătoare pentru anumite standarde de trai. Cu toate acestea, trebuie să existe o considerație serioasă și ratificarea a ceea ce ar avea cetățenii în orașele lor charter – pentru că, fără această discuție, există șanse mari ca organismul de guvernare să se poată strecura în tipare regulate de comportament exploatator .
Celălalt obstacol major cu care se confruntă orașele charter este găsirea țărilor care sunt dornici să joace rolul custodiei. În ciuda beneficiilor majore pe care o țară în curs de dezvoltare poate obține de la o astfel de afacere, responsabilitățile plasate pe umerii națiunii dezvoltate nu par atractive. Romer contoare acest lucru prin susținând că un “grup de țări avansate” ar putea împărtăși sarcina prin crearea unui fel de delegat de administratori (Mallaby
Calea viitorului pentru orașele charter ale lui Romer este, în acest moment, neclară. Cred că ideea sa inovatoare înfruntă o multitudine de probleme cu care ne confruntăm în această generație – realizarea importanței unor reguli bune, urbanizarea în masă a clasei muncitoare și un răspuns mai bun decât recordul rupt al dezvoltării democratice. Desigur criticii vor indica la masca de colonialismului și multitudinea de întrebări practice, care sunt încă în etapele incipiente de a fi elaborat. Cu toate acestea, aș argumenta că aceste critici-deși poate nu nerezonabile – trebuie să realizeze că multitudinea de încercări de ajutor paliative eșuate din partea instituțiilor occidentale, ar fi Banca Mondială, nu au făcut nimic pentru a schimba cauzele subiacente care permit birocratice corporative eronate și corupte pentru a nega perpetuă cetățenilor lor dreptul de a face alegeri libere. Romer nu lasă multe întrebări, în ceea ce privește politicile și funcționarea orașului charter, fără răspuns și dacă el are vreo speranță de a îndeplini viziunea sa, aceste întrebări trebuie să fie răspuns acum-nu mai târziu. Acestea fiind spuse, este ușor de a găsi defecte în ideile experimentale și atunci când ideile noastre actuale nu sunt de lucru, fără îndoială, nu au lucrat cu adevărat, și oamenii care trăiesc în mahalale din lume sunt încă prinși acolo cu nici o rută de scăpare previzibile-nu este timpul vom încerca noi subțire GS și să încerce de neconceput anterior? Cred că dacă politicile și tratatele pot garanta cetățenilor drepturile omului, atunci este timpul să încercăm ceva nou.