Abordarea temei ‘Securitate prin cooperare in conceptia NATO’, deriva din dorinta de documentare in legatura cu acest amplu subiect, deoarece este unul extrem de important, intrucat in actualul context international, alaturi de partenerii sai, NATO doreste in continuare sa promoveze si sa apere valorile fundamentale comune precum: democratia, libertatea individuala, suprematia legii, economia de piata, rezolvarea pe calea pasnica a disputelor, deschidere si transparenta, dar si cooperarea la nivel international in vederea abordarii cu succes a provocarilor noului mileniu.
Totodata, pentru a intelege configuratia si dinamica mediului de securitate la inceputul secolului XXI, precum si ascensiunea unor noi provocari la adresa stabilitatii acestuia, am gasit necesara cercetarea intr-o maniera transciplinara a interactiunilor dintre organizatie si mediul de securitate. Baricentrul succesului NATO a fost, este si va fi asigurat de capacitatea promovarii securitatii si stabilitatii prin cooperare avand la baza valorile comune si caracteristicile democratice ale unui sistem bazat din ce in ce mai mult pe conceptul de dreptate crescuta.
Dintre toate problemele studiate, aceasta mi-a atras atentia in mod deosebit deoarece NATO s-a modernizat constant de-a lungul timpului si este intr-o continua transformare, dat fiind faptul ca si amenintarile la adresa securitatii sunt schimbatoare si evolutive. In noile conditii ale mediului strategic de securitate, NATO indeplineste rolul de organizatie politico-militara de securitate si aparare colectiva, care contribuie la pacea si stabilitatea spatiului euroatlantic si a celui global, prin actiuni politice, diplomatice, militare si alte actiuni de management al crizelor, in nume propriu sau sub egida ONU, ori in colaborare cu alte organisme internationale de securitate.
Pe masura ce mediul de securitate evolueaza, Parteneriatul Euro-Atlantic se transforma pentru a putea aborda o multitudine de probleme de securitate de importanta majora atat pentru aliati cat si pentru parteneri, pe langa cele trei sarcini de baza definite in Conceptul Strategic: apararea colectiva, managementul crizelor si securitatea prin cooperare. In contextul mediului international de securitate instabil si imprevizibil, tot mai dinamic si complex, a devenit vizibila perceptia comuna ca toate statele, indiferent de marimea, resursele si strategiile adoptate, pentru a fi capabile sa isi promoveze si protejeze interesele nationale sunt obligate sa se integreze in structuri de securitate considerate in prezent singurele in masura sa identifice si sa combata riscurile si amenintarile la adresa securitatii statelor, cetatenilor si teritoriilor nationale. In acelasi timp, organizatiile de securitate alaturi de diferitele organizatii civile pot sa isi valorifice cel mai bine capabilitatile strategice de care dispun, sa contribuie la stabilirea normelor ce trebuie respectate de toti actorii internationali si sa creeze instrumentele necesare prin care sa asigure stabilitatea si cooperarea internationala.
Structurile NATO faciliteaza in mod continuu, consultarea, coordonarea si cooperarea dintre membri in domeniile politic, militar, economic si legat de aspecte de securitate, precum si cooperarea in domenii nemilitare (stiinta, mediu, raspunsul la dezastre etc).
Politicile statelor membre NATO au evoluat continuu ca urmare a schimbarilor mediului strategic de securitate, mai mult conceptul de aparare a fost extins pentru a include dialogul si cooperarea practica cu alte state din afara Aliantei, ca modalitatea cea mai eficienta de consolidare a securitatii euro-atlantice. Astazi NATO este mai mult decat o Alianta defensiva; ea coopereaza acum cu fosti adversari si actioneaza in directia mentinerii pacii si securitatii in intreg spatiu euro-atlantic. In procesul adaptarii si transformarii, rolul principal al NATO de a garanta securitatea in spatiul euro-atlantic a fost consolidat, multe state partenere optand pentru a devenii membre ale Aliantei. Transformarea NATO pe parcursul ultimului deceniu a fost caracterizata de o serie de initiative, vizionare care reprezinta abordari concrete si deosebit de pragmatice ale noilor provocari si oportunitati in domeniul securitatii. Acestea includ Parteneriatul pentru pace, relatiile speciale cu Rusia si Ucraina, dialogul cu statele mediteranene, Planul de Actiune pentru Aderare (MAP) pentru a sprijinii statele candidate sa atinga standardele NATO, precum si cooperarea eficienta cu Uniunea Europeana, Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa si Organizatia Natiunilor Unite.
Prin cultivarea de parteneriate, cooperare si dialog, Alianta constituie o forta pozitiva in intreaga zona euroatlantica si in lume. NATO a fost pus in fata unor provocari care se cereau gestionate eficient. Adaptarea NATO la realitatile epocii actuale a condus la concluzia initierii si derularii unor ample procese de remodelare a structurilor interne, indeosebi a celor politico-militare, pentru a oferi consistenta, coerenta si perspectiva in gestionarea viitoarelor situatii.
NATO se va preocupa in mod activ pentru intarirea securitatii mondiale prin: intermediul parteneriatelor cu alte tari si organizatii internationale relevante; asigurarea unei contributii active in domeniul controlului armamentelor, neproliferarii si dezarmarii; mentinerea deschiderii sale in privinta aderarii la NATO a tuturor democratiilor europene care indeplinesc standardele Aliantei.
