3.1 Functiile marketingului
Marketingul este inteles astazi drept o functie managerial, el avand rolul de a asigura un mod sistemetic de conducere a intreprinderii orientate spre piata. Functia desemneaza o grupare de activitate determinata pe baza unui anumit criteriu esential, care ofra posibilitatea intelegeri teoretice a marhetingului.
Primele incercari de formulare a functiilor marketingului au atribuit acest statut activitatilor implicate in transferul marfurilor de la producator la utilizatorul final.
Functii generale ale marketingului
a. Cercetarea pietei, a nevoilor de utilizare sa u consum , reprezinta funcatia premisa , punct de plecare a intregii activitati de marketing.
b. Cresterea continua a capacitatii de adaptare a firmei la cerintele mediului sau de piata se constituie intr-o alta functie a marketingului.
Ea reprezinta o functie mijloc pentru ca mobilizeaza resursele umane, materiale si financiare ale firmei spre a raspunde cat mai bine, prin marfurile pe care le fabrica si/sau comercializeaza, exigentilor formulate de puratori cereri fi ce utilizatori industriali , fie consumatori individuali.
c. Satisfacerea superioara a nevoilor de utilizare sau de consum.
Reprezinta una dintre functiile obiectiv ale marketingului. Ea marcheaza finalitatea demersului oricarui agent economic interesata sa desfasoare o avtivitate rentabila.
d. Maximizarea profitului
Se constituie in cea de-a doua functie obiectiv a marketingului.
Este demn de amintit ca maximizarea profitului constituie scopul activitatii economice a oricarei firmei in conditiile economiei de piata.
3.2 Specializarea marketingului in activitati economice
Specializarea marketingului, privit ca una dintre cele mai proeminente trasaturi specifice marketingului contemporan, s-a afirmat, pe masura experientei acumulate, din nevoia practica de a gasit solutii cat mai eficiente de aplicare a sa la problemele prticulare ale diferiteleor zone majore in care a patruns. Astfel din trunchiul comun al marketingului s-au conturat si delimitat ramuri sisubramuri cu suficiente note distinctive, cunoscute drept specializari ale marketingului.
Preocuparile ulterioare, de prezentare sintetizata a lor , au condus la aparitia inliteratura de specialitate a unor variate denumiri a acestora ramuri , domenii, subdomenii, domenii specifice, domenii specializate, marketinguri sectoriale, specializari pe sectoare s.a..m.d
In cadrul acestor specializari menite sa evidentieze, in general directiile in care erau si continua sa aiba loc specializarea marketingului si in special diferentierele in aplicarea sa, s-au detasat si s-au bucurat de o tot mai larga adeziune a trei criterii principale:
– Profitul activitatii sau natura domeniului economic
– Cadrul teritorial
– Nivelul de organizare a activitatii economice
3.3 Marketingul in domenii noneconomice
Privit prin aceasta prisma profitul activitatilor in care a patruns marketingul, anii 70 au marcat extinderea sa exploativa si in diferite domenii noneconomice sau daupa formurile altor autori nelucrative, necomerciale. Noul domeniu, denumit generic marketing social a fost evidentiat pentru prima data de Ph. Katler si G. Zaltman intr-un studiu publicat in 1971.
Definirea organizatiei non-profit a provocat dispute indelungate in conditile in care s-a observat ca, de fapt nu exista nici-o organizatie care sa nu urmareasca intr-o forma sau alta , obtinerea de profit. Sub aspectul statutului juritic, organizatiile non-profit pot lua diverse forme : asociatii, fundatii, misiuni, etc.
Si in ceea ce priveste relatia dintre marketingul social si marketingul organizatiilor non-profit s-a simtit nevoia crescand de asigurare a unor clarificari