In decursul timpului conceptia despre nulitatea actului juridic a cunoscut o anumita evolutie. Astfel, in dreptul roman, conceptia asupra nulitatii era cristalizata in doua adagii: qui contra lege agit, nihil agit ( cel care face un act impotriva legii, nu face nimic ), precum si quod nullum est, nullum producit efectum ( un act lovit de nulitate nu poate produce niciun efect ). De aici rezulta ca nulitatea era totala si iremediabila sau, altfel spus actul juridic era desfiintat in totalitate, neexistand posibilitatea mentinerii lui partiale, cu inlaturarea clauzelor prin care s-a incalcat legea.
In conceptia clasica, aflata sub influenta dreptului roman, nulitatea era asimilata cu ineficacitatea actului juridic in totalitatea sa, fiind tratata ca o stare organica a acestuia, deoarece s-a incheiat cu nesocotirea dispozitiilor legale. Nulitatea avea ca efecct desfiintarea actului juridic in intregime si, ca urmare, ca si in dreptul roman, nulitatea era totala si iremediabila.
In conceptia moderna, s-a formulat teoria proportionalitatii efectelor nulitatii in raport cu acele cauze care au determinat-o, consecintele nulitatii ramanand valabile. Finalitatea nulitatii urmarita in aceasta conceptie, era apararea actului juridic, prin mentinerea lui, dupa ce s-au inlaturat efectele care contravin legii. Se considera deci, ca nulitatea era, in principiu, partiala si remediabila. In sprijinul acestei conceptii au fost aduse doua argumente de text. Astfel, potrivit art 1008 Cod Civil, ,, conditia imposibila sau contrarie bunelor moravuri, sau prohibita de lege, este nula si desfiinteaza conventia ce depinde de dansa,, , iar conform art. 1 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, ,, orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei este nula,, .
In decursul timpului, conceptia despre nulitatea actului juridic civil a cunoscut o anumita evolutie .
Intr-un trecut mai indepartat, conceptia despre nulitati era sintetizata in regula : QUOD NULLUM EST, NULLUM PRODUCIT EFFECTUM, adica un act lovit de nulitate nu poate produce niciun efect. Astfel, nulitatea era, in principiu, totala si iremediabila. In doctrina ulterioara, acestei conceptii i s-a spus ca este a actului-organism, in sensul ca nulitatea actului juridic civil era asemanata cu boala organismului uman .
Mai tarziu, tinandu-se seama de faptul ca nulitatea, ca sanctiune a actului juridic, nu este decat mijlocul juridic prin care se restabileste legalitatea incalcata la incheierea actului juridic s-a formulat teza proportionalizarii efectelor nulitatii in raport cu finalitatea legii, astfel ca trebuie inlaturate numai acele efecte care contravin legii, celelalte efecte ale actului mentinandu-se. In aceasta conceptie, prin urmare, nulitatea este, in principiu, partiala si remediabila. In literatura de specialitatea din tara noastra, acestei conceptii i s-a spus chiar ca este ,,noua conceptie a dreptului civil despre nulitatea actului juridic,, fundamentandu-se pe argumente de text, de cazuistica si de drept comparat.
DEF
Nevaliditatea unui act juridic, implicand ineficacitatea acestuia, se numeste si nulitate. Astfel, vom putea privi un act juridic ca fiind nul in functie de inexistenta acestuia in mod material, fiind imposibila producerea de efecte juridice .
Teoria nulitatilor actului juridic este in prezent una din cele mai controversate teorii din Drept, deoarece atat doctrina, cat si jurisprudenta recunosc mai multe grade si feluri de nulitati, fara insa a fi gasit o baza juridica necontroversata si un sistem peremptoriu pentru a fixa teoriile lor.
De altfel, teoria nulitatii a fost intotdeauna destul de complicata. Numai in dreptul roman primitiv fizionomia nulitatii era simpla. In perioada respectiva, un act nul se socotea ca si cum n-ar exista, ca si cum n-ar fi fost facut niciodata : nullum est negotium, nihil actum est; a fi nul sau a nu exista era acelasi lucru, din punct de vedere juridic. Nulitatea provenea din incalcarea legii sau din lipsa unei conditii, necesara la formarea actului, si aceasta nulitate era civila; ea se producea in mod automat, de plin drept, si actul era nul de la inceput; fara sa mai fie nevoie ca nulitatea sa fie pronuntata de catre justitie.
In legislatia noastra civila nu a existat o perioada indelungata o definitie a nulitatii actului juridic civil, determinand numeroase controverse inca din perioada socialista. Un exemplu hotarator il priveste controversa dintre profesorii M. M. Agarkov si I. B. Novitki privind relevanta manifestarii de vointa in considerarea legalitatii unui act juridic.
Astfel, profesorul Agarkov a emis urmatoarea teza: actul juridic nu poate fi nul, nul ar putea fi numai declaratia de vointa prin care s-a urmarit savarsirea actului.
Profesorul Agarkov considera ca o lipsa terminologica a Codului Civil, faptul ca expresia ,, act juridic ,, este folosita atat pentru a desemna actiuni juridice care au drept scop constituirea, modificarea sau stingerea unor raporturi de drept civil, si care genereaza intradevar aceste efecte, cat si pentru a desemna actiuni care urmaresc sa realizeze producerea efectelor juridice aratate, dar care de fapt nu dau nastere acestor efecte. Considerand nelogic de a socoti uneori nul actul juridic, care este o actiune licita, profesorul Agarkov propune ca expresia ,,act juridic,, sa fie folosita numai pentru a desemna acele actiuni care nu numai ca urmaresc obtinerea unui anumit rezultat juridic ( constituirea, modificarea sau stingerea unor raporturi de drept civil ), dar care si produc un asemenea rezultat. Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al profesorului Agarkov, un act juridic nu ar putea fi nul. Daca o actiune are de scop constituirea, modificarea sau stingerea unor raporturi civile, dar acest rezultat nu este obtinut, ar fi mai just, dupa parerea profesorului Agarkov, sa vorbim despre nulitatea declaratiei de vointa. Numai declaratia de vointa ( iar nu actul juridic ca atare ) ar putea fi valida sau nevalida ( daca declaratia de vointa este valida, ea se numeste act juridic ) .
Actul juridic ar fi totdeauna valid. Dar validitatea sa ar putea fi sub conditie. Astfel, daca un act juridic a fost savarsit sub influenta erorii, dolului, etc., partea a carei vointa a fost viciata il poate ataca si actul isi pierde eficacitatea.
Profesorul Novitki nu este de acord cu punctul de vedere al profesorului Agarkov, considerand ,, eronata si fara rost aceasta deplasare a problemei nulitatii din domeniul actului juridic in campul vointei sau al declaratiei de vointa,,. Dar nu este de acord pentru consideratiuni care fac abstractie, credem, de conceptia dreptului civil socialist asupra nulitatii actului juridic (conceptie care, astfel cum am mai amintit, nu ni se pare a fi fost, in general, indestulator pusa in lumina in literatura juridica socialista). Intr-adevar, procedeul deplasarii ,,este principial gresit, deoarece potrivit acestui punct de vedere, efectele juridice ale actului sunt, in fond, incluse in continutul de fapt al actului. Numai ca, actul juridic fiind o specie de fapt juridic, trebuie sa facem o deosebire intre faptele insesi sau faptele constitutive, pe deoparte, si efectele juridice pe care le implica aceste fapte, pe de alta. Este principial gresit sa inlocuim notiunea de act juridic nul prin notiunea de vointa nula si pentru cuvantul ca faptele constitutive ale actului juridic nu constau intotdeauna numai din vointa si din declaratia de vointa ( cu un anumit continut ) ci ele pot avea si diferite alte elemente componente. De pilda, pe langa vointa si declaratia de vointa ( de exemplu, de a da si a lua cu imprumut ), actul juridic de imprumut presupune si predarea sumei sau a lucrurilor fungibile ce formeaza obiectul imprumutului ( aceasta predare reprezinta, de asemenea, o declaratie de vointa, dar cu un alt continut ). Demarcatia strica intre faptele constitutive si efectele juridice ale unui act juridic nul este necesara si pentru motivul ca nu se poate spune ca actul juridic nul nu ar produce niciun efect juridic. Este adevarat ca el nu produce efectele juridice urmarite, dar el genereaza alte efecte : obligatia de a face venit la stat prestatia primita in temeiul actului, de a restitui prestatia aceluia de la care a fost primita, etc. Prin urmare actul juridic nul exista ca fapt juridic…
A inlocui nulitatea actului juridic prin nulitatea vointei constituie o eroare si pentru motivul ca, in unele cazuri, actul juridic nul produce si efecte juridice pozitive, adica tocmai efectele pe care le-a urmarit vointa partilor, dar care pot fi desfiintate la cererea partii interesate ( de pilda, actul juridic incheiat sub influenta unei erori esentiale ) . in aceste cazuri nu poate fi nicio indoiala cu privire la existenta actului juridic nul ca fapt juridic.
In niciun caz un fapt nu se poate transforma intr-un non-fapt. De indata ce vointa a fost declarata si urmareste un anumit rezultat ( constituirea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice ), acest fapt s-a produs si nu se poate face abstractie de acesta. Faptul poate fi irelevant din punct de vedere juridic dar nu poate sa nu aiba fiinta. Alta este situatia in ceea ce priveste efectele juridice pe care acest fapt le implica in mod normal; ele se pot produce sau nu, dar in acest din urma caz avem de-a face cu un act juridic nul, prin urmare faptele existentei unui act juridic nul nu reprezinta o absurditate logica ,, .
Consideratiile invocate de profesorul Novitki isi au, desigur, importanta lor. Decisiva este, totusi, credem, consideratiunea dedusa din conceptia insasi a dreptului civil socialist asupra nulitatii actului juridic. Din moment ce nulitatea apare ca o sanctiune indreptata impotriva efectelor unui act juridic, din moment ce in discutie este inlaturarea acelor efecte care contrazic scopul dispozitiei legale incalcata, din moment ce, ca o consecinta, nulitatea, asa cum am aratat, nu este, in mod necesar, chiar in raporturile dintre parti, nici totala si nici iremediabila, nu s-ar intelege cum ,, problema nulitatii,, sa fie deplasata, de la actul juridic, la vointa ori la declararea de vointa. Ceea ce se urmareste, prin edictarea nulitatii, nu este sanctionarea unei calitati a vointei, ci inlaturarea unor efecte ale actului juridic. Iar expresia ,, act juridic nul,, nu cuprinde o contradictie tocmai pentru ca nulitatea nefiind indreptata impotriva actului juridic ca atare, ci impotriva efectelor ( sau a unora dintre efectele lui ) e nu numai posibil dar necesar sa se faca o distinctie intre efectele inlaturate si actul juridic care produce acele efecte sau, mai mult chiar, intre efectele care trebuie combatute si actul juridic care, ori de cate ori este cu putinta, trebuie mentinut. Sunt precizari ce nu pot fi pierdute din vedere fiindca, intradevar, numai in lumina lor, diferitele rezolvari care dau expresie conceptiei dreptului civil socialist asupra nulitatii actului juridic ( sau pe care aceasta conceptie le comanda ), isi afla in unitatea pe care o constituie, deplina lor satisfactie.
Astfel, doctrina a apreciat relevanta manifestarea de vointa in considerarea legalitatii unui act juridic.
In aceasta situatia, in literatura de specialitate s-au formulat mai multe definitii ale actului juridic civil. Astfel, in 1967 Tr. Ionascu si E. Barasch defineau nulitatea ca fiind ,, sanctiunea incalcarii prin act juridic-incalcare la data cand actul a fost facut-a unei dispozitii a legii,,dintre defintiile oferite, o vom retine pe aceea potrivit careia nulitatea este sanctiunea de drept civil care lipseste actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila. In alte cuvinte, nulitatea este sanctiunea ce intervine in cazul in care, la incheierea actului juridic civil, nu se respecta dispozitiile legale referitoare la conditiile de validitate a actului juridic, indiferent ca sunt conditii de fond sau conditii de forma.
D. Alexandresco se exprima astfel: ,, actul juridic inexistent este deci acela caruia ii lipseste una din conditiile substantiale necesare formarii sale; de unde si denumirea improriu intrebuintata de unii autori de : act radical sau substantial nul. Teoria actelor inexistente si anulabile, atfel formulata, este generalmente admisa de doctrinta si nu este fara interes; in adevar, intre actele nule inexistente si actele anulabile numai, exista urmatoarele deosebiri: a) de cate ori actul este inexistent sau fara fiinta, nulitatea fiind radicala, ea va fi declarata ca preexistenta, ceea ce inseamna ca justitia va declara, in caz de contestatie, ca actul n-a avut niciodata fiinta; b) toate partile interesate vor putea sa se prevaleze de inexistenta actului, fie pentru a se sustrage de la executarea lui, fie pentru a desfiinta executarea cand ea a avut loc, ceea ce inseamna ca nulitatea este absoluta; c) in fine, nici timpul, nici vointa partilor nu ar putea sa valideze o conventie inexistenta, pentru ca neantul nu poate fi confirmat .
In opinia autorului roman mai sus citat se observa separarea pe care o face intre actele ,, anulabile numai,, si actele ,,nule sau inexistente,, , lasand sa se inteleaga, atunci cand vorbeste despre cele din a doua categorie, care nu pot fi confirmate, ,, pentru ca neantul nu poate fi confirma,, , ca aproape ajunge la asimilarea actelor nule cu cele inexistente. Poate fi vorba fie de o confuzie in folosirea termenilor, fie de o extindere a categoriei actelor considerate inexistente dincolo de limitele vizate de cei care au creat aceasta teorie.
In exprimarea lui Baudry-Lacantinerie: ,, actul inexistent sau, cum se exprima anumiti autori, nul de nulitate radicala, este acela care nu s-a putut forma din princina lipsei unui element esential pentru existenta sa. Ii lipseste actului ceva fundamental, ceva care este, daca se poate spune astfel, din definitia sa. Un asemenea act este fara existanta in ochii legii; el este de o aparenta fara realitate, legea nu se ocupa de el, caci ea nu are de organizat teoria neantului,, . La fel de ,,apasat,, se exprima, la un moment dat si Laurent ,, … cand nu exista contract, nu exista nimic, avem in fata neantul,, .
In literatura judica romaneasca actuala existenta categoriei actelor inexistente este sustinuta de profesorul Ovidiu Ungureanu : ,, in ce ne priveste, recunoscand ca distinctia dintre actele nule si cele inexistente nu a primit o rezolvare definitiva, totusi, din ratiuni de ordin practic si deopotriva de logica juridica, consideram ca, categoria disputata a inexistentei trebuie acceptata; aceasta chiar daca legislatia noastra civila nu reglementeaza categoria actelor inexistente, fiind cunoscuta doar sanctiunea nulitatii absolute si a nulitatii relative. Apare asadar logic ca atunci cand actul este lipsit de unul din elementele sale esentiale, el sa fie considerat inexistent. Oricine se va putea preleva de inexistenta actului, nefiind nevoie de o actiune in justitie pentru constatarea ineficacitatii sale; bineinteles, un asemenea act nu este opozabil nimanui… ,,
Profesorul Ungureanu prezinta si un tablou al deosebirilor mai semnificative dintre nulitate si inexistenta:
-nulitatea presupune un act juridic imperfect incheiat care conduce la invalidarea sa, inexistenta presupune un act care nu exista din punct de vedere juridic, el avand doar o existenta fictiva;
-actul lovit de nulitate va produce efecte specifice pana la declararea sa ca atare, actul inexistent este lipsit de orice efect chiar de la efectuarea sa;
-actul nul este susceptibil uneori de refacere sau remediere, timp ce actul inexistent nu poate fi supus niciodata unor asemenea operatiuni;
-efectele nulitatii constau in invalidarea actului declarat nul de organul jurisdictional, efectele inexistentei opereaza de plin drept, fara a fi necesara nici o procedura; organul jurisdictional in fata caruia se invoca acte inexistente, va face abstractie de ele, ca si cum nu s-ar fi realizat,,
Teza inexistentei actelor juridice este sustinuta in prezent si cu privire la actele de procedura civila, cu argumentarea ca daca nulitatea este sanctiune ( cu efect retroactiv ), dupa incheierea actului procesual, actul inexistent datorita absentei unuia dintre elementele sale structurale esentiale, nu da nastere de la inceput efectelor sale specifice, fiindca nu are o existenta juridica, ci doar una materiala.
Profesorul Ioan Les constata ca teza inexistentei actelor de procedura este afirmata indeosebi in domeniul actelor de procedura. Faptul ca art. 105 alin. (1) C. Proc. Civ. prevede ca ,, actele de procedura indeplinite de un judecator incompetent sunt nule,, -sustine autorul-nu inseamna altceva decat ca acele acte sunt afectate de nulitate absoluta. ,, In dreptul procesual necompenta atrage, fara a distinge, nulitatea actelor de procedura indeplinite de un organ necompetent. De altfel, art. 159 C. Proc. Civ. retine ca un prim caz de necompetenta situatia cand pricina nu este de competenta instantelor judecatoresti,, . Aratand ca pentru situatii in care actele de procedura sunt chiar lipsite de elementele esentiale care tin de structura lor – cererea de chemare in judecata fara numele paratului sau obiectul, dispozitivul hotararii nesemnat de judecator – sanctiunea prevazuta expres de lege este aceea a nulitatii, autorul conchide ca ,, teoria inexistentei actelor de procedura nu-si gaseste nici un fundament actualului Cod de Procedura Civila.
Astfel, autorul George Plastara scria ca ,, aceste numiri de nul, anulabil si inexistent nefiind totdeauna potrivite, au dat nastere la numeroase confuziuni, lucru care a facut din teoria nulitatilor una din materiile obscure ale dreptului civil,, .
Cumuland toate aceste definitii, oferite de-a lungul timpului, pot fi desprinse trasaturile caracteristice nulitatii, si anume:
-nulitatea actului juridic civil este o sanctiune de drept civil
-priveste numai actele juridice, nu si faptele juridice stricto sensu
-intervine atunci cand sunt incalcate normele juridice care reglementeaza conditiile de validitate a actului juridic
-consta in lipsirea actului juridic de efectele ce contravin normelor juridice edictate pentru incheierea valabila a actului juridic, deci nu priveste, intotdeauna, actul juridic in intregul lui
-pentru stabilirea concordantei sau neconcordantei cu legea a efectelor actului juridic, se recurge la finalitatea legii, in sensul ca actul juridic este lipsit numai de acele efecte care contravin scopului urmarit de dispozitia legala incalcata
-momentul in raport cu care se apreciaza conformitatea actului juridic cu legea este acela al incheierii actului juridic
Functiile nulitatii
Institutia nulitatii actului juridic civil are atat un rol preventiv, cat si un rol represiv. In consecinta, nulitatea indeplineste nu numai o functie preventiva, ci si o functie sanctionatorie.
Functia preventiva consta in efectul inhibitoriu pe care il exercita asupra subiectelor de drept civil, tentate sa incheie actul juridic civil cu nerespectarea conditiilor sale de valabilitate, in sensul ca, stiind ca un asemenea act va fi lipsit de efecte, persoanele sunt descurajate si indemnate sa respecte legea civila.
Functia sanctionatorie intra in actiune atunci cand functia preventiva nu si-a dovedit eficienta, constand in inlaturarea efectelor contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea valabila a actului juridic civil.
Unii autori adauga si o a treia functie a nulitatii actului juridic civil, ca fiind o sinteza a celorlalte doua, anume functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii in domeniul actelor juridice civile, in sensul ca, prin realizarea functiei preventive si a celei sanctionatorii, se asigura respectarea normelor juridice civile care reglementeaza conditiile de valabilitate a actului juridic civil.
Delimitarea nulitatii de alte sanctiuni de drept civil
Mai buna intelgere a institutiei nulitatii actului juridic civil presupune si operatiunea delimitarii acesteia de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil. O asemenea delimitare contribuie si la evitarea confundarii nulitatii actului juridic civil cu alte sanctiuni de drept civil, confuzie ce nu este admisibila, deoarece este vorba de concepte juridice diferite, fiecare avand un regim juridic propriu.