Fertilising vegetables

Nisipurile în stare naturală nu oferă condiţii favorabile culturilor legumicole. Precipitaţiile relativ scăzute şi repartiţia lor neuniformă, fertilitatea naturală scăzută, regimul termic şi eolian au fost factori care au limitatt suprafeţele legumicole în zona solurilor nisipoase. Prin executarea lucrărilor de amenajare şi ameliorare (nivelare, irigare, fertilizare ameliorativă, combaterea deflaţiei eoliene, desecarea) s-au realizat condiţii necesare practicării şi pe aceste soluri a unei legumiculturi performante (Toma V. şi colab., 1999).

 

Zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei se constituie într-o microzonă în care plantele legumicole găsesc condiţii deosebite de cele întâlnite pe solurile zonale, condiţii care determină unele particularităţi ale cultivării plantelor legumicole. Începând cu anul 1970 în programele de cercetare ale CCDCPN Dăbuleni au fost incluşi şi pepenii verzi. Studiul sortimentului de soiuri pentru cultura de pepeni verzi a constituit o preocupare permanentă în activitatea de cercetare, fiind vizate cele mai noi realizări în domeniu obţinute în ţară şi pe plan mondial (Spirescu C., 1983), Nanu Şt., 1998; 1999). În perioada 1978-1985, sortimentul de pepeni verzi a fost studiat şi pe nisipurile de la Valea lui Mihai (Bihor) şi la Ruşeţu (Buzău). Rezultatele obţinute au demonstrat că pe solurile nisipoase din sudul Olteniei, la aceleaşi cultivaruri se obţin producţii mai timpurii cu 10-16 zile faţă de alte zone datorită acumulărilor termice mai rapide în primele luni ale anului şi desprimăvării mai timpurii.

Având în vedere importanţa pepenilor verzi pentru zona solurilor nisipoase, începând cu anul 1978 au fost iniţiate cercetările privind ameliorarea acestei apecii. Până în prezent au fost omologate trei soiuri de pepene verde: soiul Dulce de Dăbuleni (1986), De Dăbuleni (1989) şi soiul Oltenia (2005). Aceste sunt soiuri de mare productivitate rezistente la fuzarioză, viguroase, care realizează producţii semitârzi.

Pe solurile nisipoase vânturile pot provoca prin fenomenul de deflaţie eoliană pagube însemnate culturilor legumicole, frecvenţa şi intensitatea acestora fiind maximă în perioada martie-mai (Baniţă P. şi colab., 1981; Toma V. şi colab., 1997). Pentru combaterea deflaţiei eoliene la cultura de pepeni verzi s-a demonstrat că cele mai bune rezultate se obţin atunci când s-au folosit benzi din secară cu lăţimea de 1,8-3,5 m. Distanţa dintre benzi este determinată de gradul de expunere al terenului cultivat fiind cuprinsă între 11,2-18m (Toma V., 1984; 1985). S-a demonstrat de asemenea că lucrările de pregătire a terenului destinat cultivării pepenilor verzi trebuie efectuate în totalitate primăvara. Efectuarea arăturii din toamnă determină amplificaţia deflaţiei eoliene pe timpul iernii până la înfiinţarea culturilor şi pe solurile nisipoase nu se poate conta pe acumulările apei în stratul arabil ca urmare a arăturii de toamnă. Afânarea adâncă prin desfundare nu s-a dovedit o măsură eficientă mai ales acolo unde prin aducerea la suprafaţă a straturilor mai puţin fertile din adâncime s-a înrăutăţit atarea de aprovizionare a solului cu elemente fertilizante (Toma V., Ion P., 1991). Una din preocupările de primă importanţă a fost legată de obţinerea unor producţii extratimpurii şi timpurii în spaţii adăpostite şi în câmp (Spirescu C., 1984; 1990). S-a demonstrat că pe teren modelat în brazde înîlţate cu înîlţimea la coronament de 94 cm recoltarea pepenilor verzi începe mai devreme cu 2-3 zile decât pe teren nemodelat. Înfiinţarea culturii de pepeni verzi prin răsad determină obţinerea de producţii mai timpurii cu 12-18 zile faţă de cele înfiinţate prin semănat direct în câmp. Atunci când cultura s-a înfiinţat prin răsad, s-a protejat în tunele din folie de polietilenă perforată, iar terenul s-a mulcit cu folie de polietilenă transparentă primele fructe s-au obţinut în prima decadă a lunii iunie (22-25 iunie), cu 30 zile mai devreme decât la o cultură clasică.