In 2007 cand am intrat in contact pentru prima data cu industria de telecomunicatii prin intermediul stagiului de practica oferit de facultate, operatorii de telefonie mobila din Romania anuntau trecerea de la viteza de descarcare de 1.8 Mbps la 3.6 Mbps si a celei de incarcare de la 1.4 Mbps la 2 Mbps. Ofertele operatorilor broadband variau intre 2 si 10 Mbps.
In momentul in care scriu aceasta lucrare, retelele mobile au ajuns la viteze de 300 Mbps pentru download si 50Mbps pentru upload. Operatorii de Internet broadband ofera chiar 1 Gbps prin intermediul retelelor de fibra optica din marile orase.
Conectivitatea a ajuns sa nu mai fie considerata un serviciu, ci un drept al fiecarui om, tari precum Finlanda garantand dreptul fiecarui cetatean de a avea conexiune la Internet de minim 1Mbps (http://www.bbc.co.uk/news/10461048).
Telecomunicatiile sunt definite ca “orice transmisiune, emisie sau receptie de semne, semnale, text, imagini, video, sunete sau informatie de orice alta natura prin intermediul firelor, undelor radio, sistemelor optice sau electromagnetice” (Ugarkar, 2010, p. 3).
Cheltuielile de afaceri ale unui operator de telecomunicatii reprezinta 70-80% din veniturile obtinute de acesta.
Cresterea numarului de abonati din telefonia mobila, a locuintelor conectate la Internet si a traficului de date in general au dus la cresterea numarului de producatori pentru echipamente de comunicatii. In aceste conditii, cea mai critica resursa au devenit inginerii specializati in proiecte de telecomunicatii. Angajarea unor noi ingineri nu a mai fost posibila pentru ca nu exista rezerva de resurse umane. Pentru a face fata acestei situatii s-a u folosit alte metodologii de management de proiect, cooptarea in cadrul consortiilor de proiect a furnizorilor de echipamente si servicii de telecomunicatii, a consultantilor.
Inginerii experimentati au doua misiuni: sa realizeze solutii care sa acopere cerintele clientului si sa le documenteze prin instructiuni de lucru si proceduri pentru a permite inginerilor cu mai putina experienta sa le aplice in proiecte similare.
Lipsa continutului adecvat oferit utilizatorilor poate duce la esecul unei tehnologii, cum este WAP-ul de exemplu.
Cand Alexander Graham Bell i-a transmis pe 10 martie 1876 colaboratorului sau “Domnule Watson, vino pana aici, am nevoie de tine” a aratat ca este nevoie de ajutor in constructia unei retele de telecomunicatii. El va reusi sa faca acelasi lucru peste prima legatura continentala intre estul si vestul SUA in 1915, dupa cum afirma Giachetti (2010, p. 15).
Reteaua mondiala actuala poate fi considerata cea mai mare realizare a ingineriei, doi oameni din zone diferite ale globului putand avea o conversatie fara sa fie probleme de compatibilitate. Acest lucru este remarcabil daca luam in considerare faptul ca alte servicii de baza precum electricitatea au standarde variabile si tensiuni si frecvente diferite de la tara la tara.
Operatorii retelelor de telecomunicatii erau vazuti in deceniul trecut drept transportatori de informatie, dar pentru ca aceste roluri nu mai genereaza aceleasi venituri, si-au adaugat si rolul de furnizori de servicii si continut. Convergenta dintre telecomunicatii, tehnologia informatiei si continut este vazuta ca o cheie in dezvoltarea acestora.
Trecerea de la transporatori la furnizori de continut inseamna trecerea de la proiecte cu bugete si durate mari la proiecte scurte si cu bugete reduse, dar specificatii variabile.
Operatorii au colaborat inca de cand s-a inventat telefonul. Fara colaborarea acestora si standardizarea interconectarilor, posibilitatea de a face apeluri intre diferite tari nu ar fi existat.
Proiectele au termene de realizare fixe, in general, pentru ca sunt fortate de piata locala si mondiala, anunturile competitorilor, reglementarile in vigoare, imbunatatiri ale standardelor.
In etapa de planificare se primesc multe cerinte care nu pot fi indeplinite, astfel ca managerii de proiect si echipa sa trebuie sa filtreze numai specificatiile realiste, ducand la ratarea unor termene stabilite, frustrarea clientilor si irosirea unor resurse pretioase.
3.3 Constrangeri si specificatii in implementarea proiectelor din industria de telecomunicatii
Parametri care pot fi utilizati in caracterizarea proiectelor telecom de la initierea pana la finalizarea proiectelor.
In telecom se folosesc PROPS-C (Ericsson), PRINCE2 (CCTA -UK), V-Model 97 (Germania), GlobalPM (AT&T). In cazul operatorilor se foloseste in general ITILv3 pentru ca acestia privesc domeniul ca un serviciu.
Pentru a determina un set de atribute, am efectuat un studiu empiric pe mai multe proiecte efectuate in cadrul Ericsson. Este dificil sa convingi managerii de proiect sa completeze cu atentie un chestionar complex.
Necesitatea unei evaluari cantitative a fost exprimata de Lord Kelvin: “daca poti masura aspectul despre care vorbesti si poti sa-l exprimi printr-un numar, stii ceva despre subiectul tau; dar daca nu-l poti masura, cunostintele tale sunt slabe si nesatisfacatoare” (W. Thomson, 1891 apud M. Niaz, 2009, p. 9).
Este dificil sa generalizam rezultatele cercetarii pentru orice proiect din industria de telecomunicatii datorita alegerii unor proiecte disponibile in cadrul companiei.
Anumite activitati se pot implementa dupa o alta metodologie de management de proiect fata de cea utilizata. Optimizarea dupa rollout-ul unei retele de telecomunicatii mobile are doua iteratii: optimizarea initiala in care se aplica o serie de parametri standard pentru a indeplini criteriile de acceptanta ale proiectului si “fine tuning” in care se aplica variatii ale acelorasi parametri pentru a imbunatati indicatorii de performanta e o anumita arie geografica, cum sunt de exemplu: urban versus rural, relief de campie fata de cel de munte.
Aceste etape ar putea fi modelate folosind metodologia Agile care utilizeaza iteratiile. Metodologiile de proiect hibride care pot imbina “cascadarea” cu “interatiile” pot fi utilizate in cadrul proiectelor moderne de telecomunicatii.
Dupa cum estimeaza directorul general al Google, Eric Schmidt, cea mai mare retea cunoscuta, Internetul, va disparea – “vor fi atat de multe adrese IP, atat de multe dispozitive, senzori, lucruri pe care le purtam si cu care vom interactiona incat nu vom mai realiza acest lucru” (http://www.cnet.com/news/the-internet-will-vanish-says-googles-schmidt/)